Inceput.

Buna! Aici Irina. Am 34 ani. Cam toti anii acestia – 34 – i-am petrecut cu cateva (+++) kg in plus.
Diete multe, sport pe alocuri si vointa nema.
Pe 30 decembrie 2016 am decis sa imi schimb viata. Aveam 104 kg. Nu era greutatea maxima la care ajunsesem.
Cu cateva luni inainte aveam 109, dar cu un abonament la sala si putina dieta dadusem scazusem 5 kg, fara sa le mai pun la loc.
Imi doream copii si toti medicii (dupa o sarcina extrauterina, 3 avorturi menstruale, cateva mutatii genetice) mi-au recomandat sa slabesc. Macar 10 kg.

In fine, inclinam spre aceasta metoda (drastica, se zice), inca din iulie 2016, cand o prietena se operase si incepuse sa slabeasca. Mult.
Asta era solutia. Ca niciodata, eram hotarata. Stiam ca imi va schimba viata.
Am inceput sa dau telefoane ca sa aflu tarife, erau si ceva promotii la unele clinici, insa am decis sa ma operez la Dr Rubin Munteanu. Un medic de milioane, in care am prins incredere chiar de la prima intalnire.
Am facut analizele pre-operatorii (aveam colesterol si trigliceride marite, evident) si la 104 kg si IMC 37,3 am stabilit data operatiei. Fara dieta preoperatorie.
Clexane cu o zi inainte de operatie.

06.02.2017 – Ziua 0
M-am internat la Monza, Bariclinic, de dimineata, la 07.00
Nu eram singura. Oamenii mei de baza erau cu mine.
Am intrat in salon, m-am instalat in patul de la geam si asteptam cuminte momentul.
Trebuia sa fie la 11.00
Ei bine, a fost la 17:00. Urgente. Medic ocupat. Nu m-a agitat, insa asteptarea m-a plictisit.
Intre timp, m-am dusat si dezinfectat, am luat si cateva pastilute, cateva analize, test de alergie. In plus, eram fericita posesoare a unei branule albastre.
Usa s-a deschis: Gata, intram. Papucii la usa.
Mare, curat, alb, echipa prezenta, ma sui pe masa, incepe instalarea, cizme de masaj in picioare, putin anestezic in branula, ma ia cu ameteala. Blank….
M-am trezit, cateva ore mai tarziu, pe un pat, intr-o sala si mai mare. Reanimare. Dureri groaznice, plangeam si o asistenta ma consola.
Mi-a bagat repede ceva pe vena, pa durereeeee! Am mai stat cateva zeci de minute acolo si pe la 19:00 eram in salon.
Cand au venit oamenii mei la mine, am inceput sa plang.
Fusese prima mea operatie, prima anestezie, primul pas spre o viata mai usoara.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s